RSS

Repere al istoriei „tineretului revoluționar”

23 Mar

Aioanei D. Alexandru

Numai transformând radical instruirea, organizarea și

educarea tineretului vom izbuti ca rezultatul eforturilor

tinerei generații să fie crearea unei societăți care să nu

semene cu cea veche, adică crearea societății comuniste.

V. I. Lenin

 

Dragi cititori, începând de astăzi vom publica săptămânal documente pe diverse teme istorice pentru a facilita contactul direct cu trecutul prin intermediul arhivelor. Nu am intervenit deloc în structura documentelor, nici în gramatică sau ortografie considerând că astfel vor putea vorbi mai bine despre  societate și oamenii acelor timpuri.

Regimurile comuniste, ca de altfel și celelalte regimuri totalitare, au acordat o mare atenție generației tinere. Dacă principala misiune a revoluționarilor a fost doar distrugerea vechiului regim, decadent și „exploatator”, misiunea tinerilor în noua orînduire socialistă era să ducă mai departe schimbarea. Din acest motiv regimul comunist a încercat să pună în valoare și să se folosească de energia și entuziasmul tinerilor generații. Tineretul trebuia educat în spiritul noilor valori, pentru a se crea o rezervă de cadre pregătită să înlocuiască locurile lăsate libere de epurările succesive. Pentru comuniști munca reprezenta o metodă pedagogică. Ei considerau integrarea tinerilor în câmpul muncii o necesitate iminentă. În viziunea lor doar intrarea în rândurile proletariatului îi putea confrunta pe tineri cu problemele reale ale vieții, maturizându-i astfel biologic și cognitiv. Potrivit ideologiei comuniste, doar tinerii muncitori meritau să ia parte la activitățile politice și erau promovați în structurile de conducere a organizațiilor de tineret ;i de partid. Tinerii intelectuali au fost mereu marginalizați, excluși, fiind adeseori ținta represiunii și terorii.

 

 

Sarcinile Uniunilor Tineretului

V. I. Lenin

Tovarăși, aș vrea să stăm de vorbă astăzi pe tema, care sunt sarcinile fundamentale ale Uniunii Tineretului Comunist și, în legătură cu aceasta, cum trebuie să fie organizațiile de tineret într-o republică socialistă în general.

Asupra acestei probleme se cuvine să ne oprim cu atât mai mult cu cât într-un anumit sens, se poate spune că tocmai tineretul va avea de îndeplinit adevărata sarcină a creării societății comuniste. Căci este clar că generația de oameni ai muncii care a crescut în societatea capitalistă va putea, în cazul cel mai bun, să îndeplinească sarcina nimicirii vechilor rînduieli capitaliste, bazate pe exploatare. Ea va reuși în cazul cel mai bun, să îndeplinească sarcinile creării unei orînduiri sociale care să ajute proletariatul și clasele muncitoare să păstreze puterea în mâinile lor și să creeze o temelie trainică, pe care va putea să zidească numai generația care intră în muncă în condiții noi, în condiții în care nu există relații de exploatare între oameni.

Și iată că , abordând din acest punct de vedere problema sarcinilor tineretului, trebuie să spun că aceste sarcini ale tineretului, în general, și ale uniunilor tineretului comunist și oricăror alte organizații, în special, ar putea fi exprimate într-un singur cuvânt: sarcina noastră constă în a învăța.

Se înțelege că acesta nu este decît „un cuvînt”. El încă nu dă un răspuns la problemele principale și esențiale: ce să înveți și cum să înveți? aici totul constă în faptul că, odată cu transformarea societății vechi, capitaliste, instruirea, educarea și pregătirea noilor generații, care vor crea societatea comunistă, nu pot rămîne cele de altădată. Instruirea, educarea și pregătirea tineretului trebuie să pornească de la materialul lăsat nouă de societatea veche. Noi putem construi comunismul numai pornind de la acea sumă de cunoștințe, organizații și instituții, numai cu acea rezervă de forțe umane și de mijloace care ne-au rămas de la vechea societate. Numai transformând radical instruirea, organizarea și educarea tineretului vom izbuti să obținem ca rezultatul eforturilor tinerei generații să fie crearea unei societăți care să nu semne cu cea veche, adică crearea societății comuniste. De aceea trebuie să ne oprim amănunțit asupra întrebării: ce trebuie să învețe și ce trebuie să învețe tineretul dacă vrea cu adevărat să îndreptățească titlul de tineret comunist, și cum să-l pregătim, ca să știe să termine și să desăvârșească ceea ce am început noi.

Trebuie să spun că primul răspuns și care ar părea cel mai firesc este că uniunea tineretului și în general întregul tineret care vrea să treacă la comunism trebuie să învețe comunismul.

Dar acest răspuns:  „să învețe comunismul” este prea general. Ce ne trebuie pentru a învăța comunismul? Ce trebuie să desprindem din suma cunoștințelor generale pentru a dobândi cunoașterea comunismului? Aici ne amenință o serie întreagă de primejdii, care se manifestă pretutindeni de îndată ce sarcina studierii comunismului este pusă greșit sau atunci când ea este înțeleasă prea unilateral […].

Școala veche declara că vrea să creeze un om instruit din toate punctele de vedere, că ea predă științele în general. Noi știm că aceasta era pe de-a-ntregul fals, căci toată societatea era întemeiată și se baza pe împărțirea oamenilor în clase, în exploatatori și asupriți. Firește că toată școala veche, fiind în întregime pătrunsă de spiritul de clasă, dădea cunoștințe numai copiilor burgheziei. În aceste școli , tînăra generație de muncitori și țărani nu era atât educată, cît dresată în interesul aceleiași burghezii. Ei erau educați în așa fel, încît să se creeze pentru burghezie slugi folositoare, care să fie capabile să-i dea profit și care totodată să nu-i tulbure trîndăvia. De acea, respingând școala veche, noi ne-am pus drept sarcină să luăm din ea numai cea ce ne trebuie pentru a obține o adevărată educație comunistă […].

Fără înțelegerea limpede a faptului că numai prin cunoașterea precisă a culturii create de întreaga dezvoltare a omenirii, numai prin prelucrarea ei, se poate constitui o cultură proletară, fără această înțelegere nu vom putea îndeplini sarcina aceasta. Cultura proletară nu este ceva care vine nu se știe de unde, nu este o născocire a oamenilor care își zic specialiști în cultura proletară. Toate astea sunt curate prostii. Cultura proletară trebuie să apară ca o dezvoltare firească a acelui bagaj de cunoștințe pe care omenirea le-a elaborat sub jugul societății capitaliste, a societății moșierești, a societății birocratice. Toate aceste cărări duceau, duc și vor continua să ducă spre cultura proletară, la fel cum economia politică, prelucrată de Marx, ne-a arătat unde trebuia să ajungă societatea omenească, ne-a arătat trecerea la lupta de clasă, la începutul revoluției proletare….

Cuvântare rostită la al III-lea Congres General al Uniunii Tineretului Comunist din Rusia, 2 octombrie 1920, V. I. Lenin, Despre tineret, Editura Tineretului, 1956, p. 315-320.

 

 

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: