RSS

PROTOTIPUL FAMILIEI ROMÂNEŞTI SUB REGIMUL COMUNIST (1965-1989) II

08 Apr

Mia Macavei

Facultatea de Istorie și Filosofie, U.B.B.

Ceauşescu urmărea să creeze un nou „neam bun” pentru toată populaţia ţării, motiv pentru care normele şi valorile statului au fost reproduse şi redate în „Codul principiilor şi normelor muncii şi vieţii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste”. Ca urmare a acestui nou cod al eticii comuniste, copii trebuiau socializaţi în cadrul familiei în confirmitate cu normele prevăzute de acesta, ereditatea determina statutul cetăţenilor socialişti. Trecutul familiei trebuia să corespundă noilor norme, mai ales acum când individualitatea persoanei era legată de mediul familiei, altfel orice cetăţean care nu se încadra în acesti parametri era stigmatizat. Căsătoria timpurie a fost ridicată în slăvi, iar dificultăţile legate de obţinerea divorţului constrângeau familile să rămână unite.

„Reconstrucţia politică a familiei” a fost o componentă esenţială a transformării socialiste, astfel că atunci când realizarea acestui scop a fost necesară şi au fost elaborate legi, decrete sau acte normative, care în mare parte erau identice, doar instituţiile care le emiteau erau diferite. Aceste prevederi erau importante în îndeplinirea dezideratelor noului regim, acestea au vizat aspecte ce ţineau de familie, relaţii între sexe şi generaţii etc. Aceste acte au continuat să reglementeze constant instituţia familie şi au fost introduse, încă din 1953, în Codul Familiei. Dezideratul regimului comunist era evidenţierea „superiorităţii” familiei comuniste. Aceasta era considerată „celula de bază a societăţii” şi trebuia să fie un model de convieţuire, „primul cadru de formare şi educare a omului nou”[1].

Politica demografică a fost lansată încă de la mijlocul anului 1966, în linii mari urmărindu-se combaterea divorţului şi măsurile economice de stimulare a natalităţii, toate lansate în cadrul Conferinţei Naţionale a Femeilor. În cadrul acestei conferinţe Ceauşescu se angajează în luarea unor măsuri ce vizau creşterea natalităţii, măsuri ce se vor concretiza în Decretul 770 din 1 decembrie 1966[2]. Acest Decret însă „a pătruns foarte adânc în viaţa familiei şi a femeii însăşi, în intimitatea ei. Femeile au trăit în frică, în frica de vecini, de doctori, de moarte, de o altă sarcină, de păcat, de viaţă intimă cu soţul lor”[3]. Între 1966 şi 1989 s-au aplicat strategii demografice indentificate şi împărţite în trei perioade legislative (1966-1973; 1974-1983; 1984-1989), însă piesa de rezistenţă a constituit-o interzicerea avortului, care a avut un efect negativ nu doar asupra fizicului, ci şi psihicului femeilor.

Privite din perspectiva valorificării familiei, amestecul între măsurile pronataliste şi cele de interzicere a avortului aveau o anumită coerenţă ideologică, la fel ca şi atenţia acordată păstrării unităţii familiei. În interesul acesteia din urmă, divorţul a reprezentant un important aspect al activităţii legislative[4], astfel că prin decretul 779/1966 a fost reglementat şi acest „mic” aspect al vieţii de familie. Au fost introduse măsuri care să îngreuneze obţinerea divorţului şi s-a afirmat că scopul acestui decret este de a menţine familia unită, fiind trecut cu vederea preţul plătit de parteneri.

Conţinutul decretului din 1966 a legiferat practic raţionamentul oficial în legătură cu avortul, astfel că preocuparea arătată pentru „sănătatea femeii a servit pentru a impune statutul special pe care statul urma să-l atribuie tot mai insistent femeii, şi anume acela de mijloc naţionalizat de creştere a reproducerii[5]. Era pentru prima dată când creşterea populaţiei era prezentată ca obiectiv politic legitim. Toate aceste măsuri concretizate prin legi şi decrete au trasat câteva mari direcţii, iar ele au oscilat în funcţie de obiectivul pe care îl aveau în vedere: familia, femeia-mamă, copilul, instituţiile de creştere şi educare a copiilor, etc.[6].

Următoarea etapă a politicii demografice a regimului a început după 1974. Prealabil în 1973 în discursul lui Nicolae Ceauşescu de la Conferinţa Naţională a Femeilor, acesta sublinia că: „O îndatorire de interes naţional este ocrotirea şi consolidarea familiei, dezvoltarea conştiinţei răspunderii acesteia pentru creşterea unui număr mai mare de copii, pentru formarea unei generaţii sănătoase, robuste, profund devotate cauzei socialismului, femeile au în această privinţă un rol deosebit şi o misiune nobilă”.

Pentru a încerca să submineze strategiile folosite de populaţie în „planificarea” familiei, guvernul a început o agresivă campanie propagandistă însoţită de diverse manevre administrative. Prin intermediul acestor stimulente, de natură financiară, materială sau pshihologică, se urmărea asigurarea unui sprijin femeilor şi familiei, efectul lor fiind mai degrabă unul simblic decât material. Prevederile legilor în domeniul social-familial aveau drept obiectiv recompensarea famililor care îşi îndeplineau obligaţiile patriotice prin creşterea şi educarea copiilor în folosul naţiunii, şi nu în ultimul rând au fost apreciate eforturile femeilor care pe lângă rolul de muncitoare şi soţie îşi îndeplineau şi rolul de mamă.

Cea de-a treia etapă a aplicării politicii demografice avea să se dovedească mult mai agresivă, deoarece s-a recurs, de data aceasta, la implementarea unor măsuri represive. Astfel că, Decretul 770/1966 a fost din nou modificat, iar conotaţia etică a noţiunii de „mamă” a fost redefinită. Accentul în cadrul acestei etape a căzut în special pe rolul de mamă a femeii, iar celelalte două ipostaze prezente în cadrul primei etape a politicii regimului comunist au fost   eclipsate. În România lui Nicolae Ceauşescu, valorile familiale au fost dictate politic şi exprimate legislativ. Pronatalismul a fost o „trăsătură intrinsecă a naţionalismului comunist a lui Ceauşescu şi a furnizat mijloacele prin care trebuia asigurată şi garantată popularea României[7].

Statul comunist a încercat permanent să îşi legitimeze politica demografică pe baza tradiţiilor poporului şi ale familiei româneşti. În urma indicaţiilor primite de la centru, mass-media ascundea în spatele unor titluri cu impact, informaţii medicale privind relaţiile maritale sau efectele avortului. Cuplurile erau informate în legătură cu binecuvântarea procreării şi efectul ei în reproducerea specilor, se editau broşuri cu privire la relaţia dintre sănătate şi demografie, cu privire la armonia maritală sau consecinţele avortului, urmărindu-se prea mărirea minunatei tradiţii româneşti a casei pline de copii, casă care era asemuită cu statul. Politica pronatalistă a fost o realitate crudă care a avut repercursiuni asupra tuturor aspectelor vieţii de familie, multe dintre acestea fiind negative şi lăsând urme care nici măcar cu trecerea timpului nu au putut fi şterse sau estompate. Deşi s-a încercat o muşamalizare a efectelor negative care s-au succedat datorită emiterii unor legi restrictive, această politică demografică a lăsat răni deschise, nevindecate şi dureroase atât asupra psihicului femeilor cât şi în cadrul familiei.


[1]Corneliu Pădurean, „Motive de divorţ în timpul regimului comunist din România. Cazul oraşului Arad” în Om şi societate. Studii de istoria populaţiei României (sec. XVII-XXI), coord. Sorina Paula Bolovan, Ioan Bolovan, Corneliu Pădurean, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007, p. 503.

[2]Diana Covaci, „Propaganda pronatalistă în paginile Almanahului Femeia”  în Om şi societate. Studii de istoria populaţiei României (sec. XVII-XXI), coord. Sorina Paula Bolovan, Ioan Bolovan, Corneliu Pădurean, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007, pp. 526-527.

[3]Elena Bărbulescu, „Femeia şi avortul în perioada 1966-1989” în Anuarul de Istorie Orală, nr 1/1998, Editura Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1998, p. 192.

[4]Gail Kligman, op. cit., p.61.

[5]Gail Kligman, op. cit., p.65.

[6]Diana Covaci, op. cit., p. 529.

[7]Ibidem

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: