RSS

Zilele porților deschise la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, între orgoliul unei mari instituții și exuberanța adolescentină

17 Apr

Alexandru D. Aioanei

Zilele aceasta viața culturală și educațională a Iașului ar fi trebuit să fie marcată de un eveniment ce s-a dorit a fi important dar care a surprins pe multă lume prin lipsurile afișate. Desfășurate pe trei zile 15, 16, 17 aprilie, Zilele Porților Deschise, nu au atins nici pe departe dimensiunea pe care trebuie să o ia un asemenea eveniment, mai ales la o instituție cu pretențiile Universității „Al. I. Cuza”.

Vremea  de vineri, prima zi a manifestărilor, cu ploi și vânt anunța parcă cea ce avea să se petreacă. De la început cum treceai pe trotuarul din fața Corpului A, un singur baner agățat undeva sus la balcon anunța cea ce se petrecea în Sala Pașilor Pierduți. Cu crăpături în tavan și păianjeni la lustre, simbolul celei mai vechi universități din țară, ți se părea mai ostil ca niciodată. În interior multă gălăgie, standuri, studenți optimiști și multe pliante, însă nimic din acele simboluri care să te facă să te simți cu adevărat într-o universitate, doar bufnița, care de altfel, era foarte deschisă la fotografii. Ești întâmpinat cu muzică de club și o plasmă pe care nu se derulează nici o imagine, ești elev de liceu, unde sunt amfiteatrele, unde sunt profesorii care-ți vor deveni mentori, unde sunt studenții, unde este excelența, performanța? Totul era o scenă cu actori care mimau zâmbetul, plăcerea de a comunica și de a convinge, lipsea la promotori încrederea că cea ce spun este acoperit de realitate.

Faci un tur al standurilor și pleci cu un gust amar, nu vezi nimic decât pliante și poze, toată oferta educațională a fost rezumată la niște broșuri, care de altfel erau destul de rezumative și ambigue. Adolescenții, puțini câți au fost, pentru că organizatorii s-au gândit să pună evenimentul în vacanța de Paști, treceau dezinteresați. Petru cei din afara Iașului plăcerea de a se afla în capitala Moldovei, poate pentru prima dată, era mai mare decât cea a vizitării unei universități. De altfel ce ar putea vedea aici, studenți care stau la standuri doar pentru că se plictiseau în cameră, cămine arhipline cu program la apă caldă, o cantină cu veselă de plastic și la care stai la coadă mereu pentru ca la final să alegi din trei feluri de orez, sau poate o universitate în care profesorii țin cursurile printre zgomotul uneltelor și înjurăturile muncitorilor care lucrează la consolidarea clădirii.

Cine a fost publicul țintă al acestui eveniment? Tineri care la finele liceului se gândesc să plece din țară, unii la muncă alții la studii. Adolescenți prost consiliați de părinți și profesori și care ajung de multe ori pe băncile unei facultăți din întâmplare. Pentru ei universitatea nu mai reprezintă un miraj, ca acum câteva decenii, poate și datorită concurenței la care o universitate de stat nu poate face față cu toate performanțele sale înalte. Pentru cei mai mulți dintre liceeni treptele unei facultăți nu mai reprezintă un țel, urgent este permisul, mașina și vacanța în Austria cu prietenul sau prietena. Petrecerile din cămin, seminariile pregătite cu o seară înainte, practica de specialitate, excursiile studențești, restanțele, toate au devenit desuete. Ei trăiesc într-o altă realitate din care este greu să-i smulgem. Cei mai mulți veneau și întrebau la standuri ce poți să ieși din facultatea respectivă și care este taxa, nimeni nu a întrebat ce va studia ce cursuri va urma, dacă poate alege dintr-o anumită gamă, nimeni nu a pus asemenea întrebări.

Revenind la Sala Pașilor Pierduți, în lipsa potențialilor studenți, cei care promovau facultățile au desfășurat o importantă ședință foto, nesesizând că cea ce fac dovedește lipsa de substanță și greșelile făcute în organizarea și desfășurarea evenimentului. Puțini elevi, nici un bun venit, nici un interes, și mai ales când te gândești că toate au fost făcute după manualul de marketing al celor de la C.I.P.O. sau de la Departamentul Media pe care ei îl invocă atât de des. Oare o fi greșit acest manual?

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Aprilie 17, 2011 în Realități

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: