RSS

Cultul Sfântului Nicolae la sudul Dunării

09 Iun

  Starețu Ștefan

Facultatea de Istorie, Univ. „Al. I. Cuza”   

      Cultul Sfântului Nicolae în Bizanţ s-a structurat multă vreme în jurul basilicii de la  Mira Lichiei, important centru de pelerinaj, distrus de catolici 1087, ocazie cu care moaştele sfântului au fost furate şi duse la Bari, unde au devenit un element de legitimare a catolicismului fiind folosite pentru prozelitismul uniat.

   Prima basilică cunoscută în Bizanţ în afara Mirei, închinată Sfântului Nicolae se găseşte la Pinara, oraş aflat tot în Lichia, unde episcopul Nicolae Sinaitul ar fi zidit o biserică.

      Apoi, în urma furtuluii moaştelor sale, cultul său se intesifică în Bizanţ, devenind un simbol al luptei împotriva catolicismului, dar şi împotriva turcilor, cele două forţe strângând Bizanţul ca într-un cleşte.

       În Constantinopol este reprezentativă biserica Sfântului Nicolae[1], construită în timpul Împăratului Teofil, în sec. IX, o biserică trinavată, de plan basilical clasic bizantin.

       Reconstruită de Sfântul Fotie[2], patriarhul Constantinopolului, tocmai pentru a afirma succesiunea sa în linia păstrătorilor ortodoxiei în acea perioadă tulbure de atacuri din partea papalităţii la adresa bisericii ortodoxe, şi pentru a invoca ajutorul Sfântului Nicolae în conflictul avut cu papa Nicolae, promotorul ereziilor de la care se va forma catolicismul de mai târziu.      

       Biserica a fost amplificată în epoca paleologă, când şi-a dobândit absida altarului de acum[3].

       În Thessalonic, biserica Sfântul Nicolae Orphanos(sec. XIV) este reprezentativă pentru dezvoltarea cultului în Bizanţ.

       Biserica Sfântul Nicolae Orphanos a fost pusă în legătură cu Ştefan Uroş al II-lea, ţar al Serbiei, datorită cinstirii de care Thessalonicul a beneficiat din partea lui Ştefan Nemanja[4], şi a legăturilor strânse dintre acest oraş şi dinastia Nemanja. Prin aceste legături tema Arborelui lui Iesei a trecut din Serbia în Bizanţ, prin pictura bisericii Celor 12 apostoli[5].

       La Meteore, prima dintre mănăstirile zidite acolo are hramul Sfântul Nicolae, Mănăstirea Sfântul Nicolae Anapavsas.

       Cu rădăcini vechi, pustniceşti, această mănăstire este importantă pentru că arată dimensiunea isihastă a cultului Sfântului Nicolae. Mănăstirea, având origini din sec. XIV, este legată de călugărul Nil[6], care probabil purta numele Nicolae în lume. De asemenea, se cunoaşte icoana Sfântului Nicolae de la Mănăstirea Stavronichita, icoană în mozaic, de o calitate extraordinară[7]. Tot la Savronichita apare un Deisis în care în locul Sfântului Ioan Botezătorul este reprezentat Sfântul Nicolae[8], fenomen ce se va întâlni mai târziu şi la Curtea de Argeş ori Dolheşti.

       Serbia a fost cea care a răspândit cultul Sfântului Nicolae în întreaga lume ortodoxă, unde căzuse în desuetitudine după ce moaştele fuseseră furate de catolici.

       Dorind să menţină cultul Sfântului Nicolae în ortodoxie, făcând donaţii numeroase la Bari[9], dar având un conflict deschis cu catolicismul, ţarii sârbi, începând cu Ştefan Nemanja şi Ştefan Întâiul Încoronat, şi biserica ortodoxă sârbă au luat contact cu dezvoltarea cultului din catolicism şi au încurajat cinstirea Sfântului Nicolae, în contextul combaterii prozelitismului catolic, realizat prin misionari şi nu numai[10], fenomen ce a iradiat până în Bizanţ(cazul bisericii Sfântul Nicolae Orphanos, singura biserică din Salonic cu acest hram, construită de Ştefan Uroş al II-lea).

Prima ctitorie a ţarului Ştefan Nemanja, devenit Sfântul Simeon Îzvorâtorul de Mir după călugărirea sa la Muntele Athos, este o biserică cu hramul Sfântul Nicolae, ridicată la Kursumlija. Zidită în 1165, având planul de tip cruce cu braţe libere, biserica Sfântul Nicolae pune bazele stilului de Raşka.

      Eleganţa zidirii, îmbinarea dintre naosul bizantin şi pronaosul cu cele două turle, ce se va regăsi constant în cazul stilului de Raşka, ca apoi să fie reluată atâtea secole mai târziu la Mănăstirea Dealu, şi apoi preluată ca o trăsătură specifică arhitecturii din Ţara Românescă(tipul bisericilor cu trei turle, una pe naos, două pe pronaos), face din biserica Sfântul Nicolae din Raşka unul dintre acele edificii arhetipale închinate Sfântului Nicolae, ce vor forma bază pentru întregi şcoli arhitecturale.

      La această mănăstire se va călugări Ana, soţia lui Ştefan Nemanja, devenită Sfânta Anastasia Nemanja, fapt care arată importanţa primei ctitorii a ţarului, lucru observat şi în cazul dreptului ctitoricesc din Ţara Românească şi Moldova. Biserica Sfântul Nicolae Orphanos(Fig.3), zidită de Ştefan Uroş al II-lea[11], şi decorată în 1314 de acelaşi maestru care a pictat ansamblul iconografic al bisericii Mănăstirii Hilandar, se constituie într-o bijuterie a iconografiei ortodox.

    Având planul trinavat, cu absida altarului poligonală, biserica Sfântul Nicolae Orphanos este prima biserică închinată Sfântului Nicolae din Thessalonic, şi singura, ceea ce arată înclinarea ţarilor sârbi către cultul Sfântului Nicolae, din moment ce l-au ales pe acesta patron pentru ctitoria lor-ambasadă în acest oraş.  Este extraordinar frontonul triunghiular, ce reia teme arhitectonice antice, fronton ce are integrat un triunghi, element reprezentativ pentru caracterul de edificiu-simbol de putere, ambasadă a Serbiei în Thessalonic.

     Pictura bisericii Sfântul Nicolae-Orphanos, analizată de Orest Tafrali pe larg în lucrarea Thessalonique-des origines au XIV-e siecle, publicată la Paris în 1919, are corelaţii cu iconografia bisericii Sfântul Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeş, corelaţii ce derivă din fondul comun sârb de tradiţie paleologă, aşa cum este strălucit ilustrat la Peci, Decani sau Gracanica şi, cu similitudinile cele mai mari, la Hilandar.

    Dată fiind apropierea dintre Hilandar şi Thessalonic, este foarte probabil ca acelaşi maestru să fi lucrat la ambele, ceea ce poate naşte şi ideea unei dependenţe între cele două aşezăminte, Sfântul Nicolae-Orphanos putând să fi fost un metoh al lavrei athonite.

     Iconografia bisericii Sfântul Nicolae Orphanos se remarcă prin amploarea scenelor, luminozitatea acestora, precum şi prin primul ciclu al Vieţii şi Minunilor Sfântului Nicolae cunoscut în ortodoxia bizantină din afara graniţelor Serbiei..

     Cultul Sfântului Nicolae a fost profesat şi de micii cnezi, fapt ilustrat de cazul bisericii cneziale de la Velika Hoca, din Serbia, construită tot în timpul lui Ştefan Uroş al II-lea.

     În timpul lui Ştefan Uroş al III-lea, cultul Sfântului Nicolae dobândeşte valenţe imperiale, Sfântul Nicolae fiind cel ce îi dăruieşte înapoi ochii ţarului după captivitatea Constantinopolitană, fapt ilustrat iconografic în biserica ortodoxă de la Srpski Kuvin.

     Cultul Sfântului Nicolae este reprezentat strălucit în iconografia de la Gracanica şi Decani[12], unde viaţa sa, reprezentată într-o bogată paletă de scene pentru prima dată în ortodoxie, va deveni model pentru toată iconografia ulterioară.

     Gracanica, ctitoria ţarului Ştefan Milutin, are un paraclis purtând hramul Sfântului Nicolae, în partea de nord, paraclis decorat cu următoarele scene din ciclul Sfântului Nicolae: Naştarea Sfântului Nicolae, hirotonisirea Sfântului Nicolae întru preot, hirotonisirea Sfântului Nicolae întru arhiereu, Sfântul Nicolae apărându-i în vis lui Constantin, Sfântul Nicolae apărându-i în vis lui Eulianus, Sfântul Nicolae salvând de la moarte cei trei oşteni, Sfântul Nicolae distrugând idolul de la Mira, Sfântul Nicolae salvând cele trei tinere de la desfrânare, Sfântul Nicolae potolind furtuna şi salvând corabia, Adormirea Sfântului Nicolae[13].

     Rolul artei sârbe în cristalizarea programului iconografic, în sistematizarea iconografiei şi în conferirea unei dimensiuni narativ-liturgice este determinant, aceasta beneficiind de arhitectura unor biserici de dimensiuni mari, cele mai mari biserici cunoscute până atunci în ortodoxie, cu suprafeţe întinse şi structurate geometric, care puteau susţine aceste compoziţii.

     Cultul Sfântului Nicolae a beneficiat de gândirea bazată pe sistematizare ce a caractarizat ortodoxia sârbă în acea vreme mai mult decât în alte spaţii, în acea perioadă în Serbia dezvoltându-se un anumit sistem ierarhic al hramurilor cu semnificaţii complexe: succesiunea consacrărilor de biserici Sfântului Nicolae, Sfintei Treimi şi Adormirii Maicii Domnului, succesiune având semnificaţii eshatologice complexe, ce trimit la dobândirea mântuirii şi la împlinirea destinului bisericii prin alegerea Împărăţiei Cereşti.

     La Decani ciclul Sfântului Nicolae cuprinde aceleaşi scene ca la Gracanica, scene ce se vor regăsi şi în cuprinsul ciclurilor de la nordul Dunării, compoziţia standardizându-se.

     Tot la Decani, apare pentru prima dată alăturarea dintre Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Nicolae, reprezentaţi amândoi pe cei doi pilaştrii dintre pronaos şi naos, spre est.

    Această alăturare va sta la baza înlocuirii Sfântului Ioan Botezătorul cu Sfântul Nicolae în tabloul votiv de la Curtea de Argeş de mai târziu.

      În Bulgaria, cultul Sfântului Nicolae se dezvoltă în timpul lui Ivan Alexandru, ţar ce contruieşte, la Mesembria, sub influenţa modelului sârbesc(mama sa fiind fiica ţarului Serbiei), o biserică cu hramul Sfântul Nicolae, cu trăsături ce amintesc de stilul de Morava, prezent în acea perioadă în Serbia.

     Referitor la iconografia închinată Sfântului Nicolae, aceasta păstrează scene remarcabile, cum ar fi cazul Deisis-ului de la Pec, de la intrarea în biserica Adormirii Maicii Domnului, unde pentru prima dată apare o astfel de compoziţie în care Sfântul Nicolae îl substituie pe Sfântului Ioan Botezătorul.

     Alte biserici importante cu hramul Sfântului Nicolae din Serbia sunt biserica Sfântul Nicolae din Prilep si biserica Sfântul Nicolae din Ohrida, cu fresce din secolul XIII, la care ctitori sunt mai mulţi ţari sârbi.

     Între stilul icoanei hramului de la biserica Sfântul Nicolae din Prilep şi al icoanei similare de la Bălineşti există similitudini profunde.

    

 


 

[1] Alexander Van Millingen(1912). Byzantine Churches of Constantinople.London: MacMillan & Co., p. 254

[2] ibidem, p. 257

[3]  Thomas F. Matthews(1976). The Byzantine Churches of Istanbul: A Photographic Survey.University Park:PennsylvaniaStateUniversity Press, p. 190

[4] Michael Taylor, A  historiated Tree of Jesse, p.167-169

[5] Ibidem, p. 129-teoria lui Taylor conform căreia Arborele lui Iesei este o temă occidentală, adoptată în Serbia şi apoi de aici răspândită în Bizanţ este exagerată, în primul rând pentru faptul că exemplul citat din occident este sculptat, cunoscându-se faptul că întotdeauna sculptorii urmează pictorilor în elaborarea unor teme, şi apoi pentru faptul că tema are răspândire exclusiv în spaţiul ortodox. Probabil tema a apărut în Serbia(un caz similar cu al temei Cortului Mărturiei, apărută tot aici, prezentă la Curtea de Argeş, Suceviţa şi Dragormina), de unde s-a răspândit în Athos, Salonic şi Bulgaria(cazul Moldovenesc fiind unul ce purcede direct din trunchiul ce a generat tema din Serbia), trecând prin Dalmaţia peste Adriatica şi ajungând la Orvieto, care oricum, pe lângă faptul că este sculptură, este şi mai târziu ca cel dintâi arbore din Serbia, de la Sopocani.

[6] Suzanne Choulia, Jenny Albani, Mănăstirile Meteore. Pictură-arhitectură, Fundaţia centrul cultural Panellinion, p. 18

[7] Gerhard Trumler, Athosul. Grădina Maicii Domnului, Fundaţia Centrul Cultural Panellinion, p. 187

[8] ibidem

[9] Michael Taylor, op. cit., p. 159-160

[10] ibidem

[11] Ναός Αγίου Νικολάου Ορφανού” (in Greek), Hellenic Ministry of Culture, http://odysseus.culture.gr/h/2/gh251.jsp?obj_id=473, retrieved 2010-04-21

[12] Nicolae Moisescu, Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Curtea de Argeş, p. 34

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: