RSS

Indignare și stupefacție

23 Iun

Aioanei D. Alexandru

Facultatea de Istorie, U.A.I.C.

În plin scandal despre reorganizarea administrativă și modificarea constituției, când se pare că nici unul dintre proiecte nu se bucură de sprijinul dorit, și pe deasupra, nici Curtea Constituțională nu este de acord în totalitate, președintele vine cu un nou scandal de presă. De data aceasta domnia sa, a reușit să pună presa pe jar cu un subiect care nu a fost deloc considerat de către istoriografie, cel puțin după ’90 ca fiind unul fierbinte sau controversat. Istoricii s-au pronunțat oarecum în unanimitate aspra evenimentelor care au dus la tragicul 30 decembrie 1947. Însă președintele țării, care după imaginile de la B1TV, citește istoria doar din revista „Historia”, a reușit să uimească și să surprindă opinia publică cu declarații care au depășit până și ridicolele teorii comuniste, ce au făcut carieră din a denigra imaginea monarhiei. Atacat din toate părțile, cu proiectele respinse de majoritatea partidelor și cu o imagine în scădere, președintele nostru a început să predea lecții de istorie pe la televiziuni marginale și să ne învețe cum să ne așezăm valorile. Cred că dumnealui dorește ca în locul Principesei Margareta să o punem pe Elena Băsescu, infatuată, lipsită de cultură și de multe altele, în locul Principelui Radu să-l punem pe Blejnar și ai lui interlopi de la vămi și din porturi, în locul Regelui să-l punem pe el care a disprețuit și a aruncat cu noroi în propriul popor. Nu în ultimul rând, cred că Traian Băsescu dorește ca în locul Casei Regale, care de ani buni sprijină UNITER-ul să punem familia Prigoană, îndeosebi pe Silviu Prigoană care dorea să-i taie pensia maestrului Radu Beligan pentru cumul de funcții.

A discuta despre anul 1947 și plecare Regelui este banal, și nu vreau să intru în jocul președintelui. Lucrurile sunt cunoscute și în mare parte clarificate. Nu trebuie să uităm când vorbim de acele vremuri de Armata Roșie ocupantă, de Gărzile Patriotice ale lui Bodnăraș, de miile de studenți care înfundau pușcăriile și care erau pregătiți pentru a fi sacrificați pe altarul revoluției socialiste dacă regele nu abdica. Pe lângă acestea nu trebuie să uităm de occident, de Marea Britanie și de Churchil care, din teamă că Statele Unite vor câștiga o mare influență în Europa, s-a grăbit să împartă în octombrie 1944 Europa de Est între el și Stalin. Nu trebuie să uităm că, plecat la Londra la nunta actualei Regine a Regatului Unit, sondând puterile vestice a fost sfătuit cu diplomație să reziste cât poate. Istoricii ani la rândul au petrecut o mare parte din viața lor prin arhive și biblioteci pentru a trasa prin cărți și articole de specialitate reperele acelei perioade, dar se pare că munca lor a fost inutilă din moment ce unii au revelații.

Atunci când privim la Regele Mihai, la Casa Regală și la Președintele Traian Băsescu și Președinție avem în față două simboluri. Primul este simbolul unității românilor, al modernizării, al principialității, al modestiei, al onoarei, al bunului simț, este simbolul unui trecut la care nu de puține ori ne uităm cu admirație și cu nostalgie. Al doilea este simbolul marinarului educat pe valuri, al clanurilor mafiote, al domnișoarelor, blonde sau nu, de „succesuri”, al parvenitismului, ignoranței, perversității, disprețului. E problema noastră pe cine alegem, la cine ne raportăm, pe cine luăm ca exemplu. Primul, după ce i s-a interzis să intre în țară, după ce a fost săltat de poliție de pe aeroport acum este făcut laș, om al rușilor, trădător de țară. Al doilea, înconjurat de oameni cu ceafa groasă, interlopi, traficanți de arme, corupți, analfabeți, mahalagii, este lăudat de unii care pentru curajul de a spune în sfârșit adevărul. Judecați dumneavoastră.

Din perspectiva adevărului istoric, așa relativ cum este el, Traian Băsescu a făcut declarații total greșite și lipsite de orice temei. Dar cum rămâne cu protocolul, cu postura de șef al statului, cu imaginea președinției? Este îndreptăți un șef de stat să facă declarații de genul acesta? De câte ori Sarchozy a declarat pe la posturi de mâna a treia că Napoleon a fost trădător de țară pentru cei 7000000 de francezi morți în Rusia? Nu știu ce scop politic are această declarație a președintelui, dar nu cred că a fost o inițiativă prea abil construită. Ar fi putut să-și manipuleze și să-și mintă în continuare alegătorii, cititori de Cancan, Libertatea și alte reviste culturalizatoare, prin alte mijloace decât atacul asupra istoriei țării al cărei imagine și ale cărei simboluri trebuie să le apere.. După ce a tăiat salariile profesorilor, cercetătorilor în istorie acum le spune și cum să scrie despre trecut. Nu știm la ce să ne așteptăm de la actualul președinte, poate ne pregătește și un manual de istorie unic, unde scoatem pe Brătieni, pe Maniști, și așa erau P.D.L.-iști și îi punem pe Gheorghe Flutur, Blaga, Udrea, Blejnar, Elena Băsescu. Sunt salutare atitudinile luate de jurnaliști, de oamenii de cultură și de istorici, a venit momentul ca o parte din ei să-și spele păcatele colaborării cu actualul regim. Cu toate acestea aștept reacții și mai vehemente și din partea altor persoane mult mai influente (foto http://student-la-istorie.blogspot.com/2011/04/regele-mihai-aprilie-1992-amintiri.html).

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe Iunie 23, 2011 în Realități

 

2 răspunsuri la „Indignare și stupefacție

  1. Staretu Stefan

    Iunie 23, 2011 at 6:12 pm

    Istoria e complexă. Nuanţele unui eveniment sunt atât de variate, încât de-abia istoria cu toate rafinamentele sale metodologice poate surprinde parţial adevărul trecutului. Sunt cărţi întregi scrise pe baze de cercetări documentare şi mărturiii cu caracter memorialistic, în urma cărora o concluzie fermă nu poate fi conturată. Astfel, dacă istoricii nu au putut să se pronunţe, înseamnă că totuşi istoria constă mai mult în studiul de documente, şi mai puţin în judecăţi care să surprindă opinii de tip valorizant cu privire la unele evenimente.

     
  2. Herodot

    Iunie 26, 2011 at 6:27 pm

    Domnule academician, îti multumesc pentru cliseele pe care te chinui sa le scoti din cutia de clisee neintelese. In subiacentul textului exista vreo hermeneutica? Dar ce-i istoria domnule? A fost tradare sau n-a fost? Poate vorbi un evanescent cacademician despre istorie? Istoria nu o canta Ombladon(e posibil sa fi gresit numele). Ne infatisam in cenusiu doar pentru a ne infatisa istorici! Cum totu-i pantareic în speta cliseele tale furate din cutia cliseilor mortilor paliativi vor fi la fel. Sa te ocupi pe viitor sa descosi ceva prin puterea cuvintelor tale indicibile, la fel cum unele fapte sunt de nespus pentru mintea ta.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: