RSS

Arhive pe categorii: Apariții editoriale

O nouă apariție editorială referitoare la diplomație și dimplomați în mediul românesc

Anunțuri
 

Prezentare de carte

 

Aioanei D. Alexandru

Valer Moga, Sorin Arhire (coord), Problema Transilvaniei în discursul politic de la sfârșitul primului război mondial, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2009.

Apărută în 2009 sub egida Academiei Române, lucrarea de față este coordonată de doi profesori din cadrul Facultății de Istorie și Filologie a Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Volumul reunește între coperțile sale o serie de studii ce înscriu lucrarea într-un domeniu nou de cercetare în istoriografia noastră, și anume, analiza discursului politic vizavi de un fapt sau un eveniment istoric.

Autorii studiilor din acest volum deși sa-u lovit de lipsuri documentare și metodologice, au reușit totuși să realizeze și să scoată în evidență în principal, evoluția sensurilor pe care le au anumite concepte precum, națiune, neam, popor, autonomie, liberă dispunere, în discursul diferitelor formațiuni politice și a liderilor politici, sau modul cum se raportează diferite medii politice la situația Transilvaniei în contextul sfârșitului  „Marelui Război”.

Avândul ca precursor pe Michel Focault, analiza discursului este o metodă de cercetare ce se impune cu greu în istoriografia noastră. Încercând anumite clarificări metodologice, Valer Moga, unul dintre coordonatorii acestui volum, subliniază, citându-l și pe Dominique Maingueneau, că în analiza discursului politic nu este nic o diferentă între oral și scris.

În studiul său, „Națiunea în discursul politic românesc din Transilvania”, autorul, V. Moga, face o analiză a conceptelor de națiune, autonomie… și a modului cum au fost folosite de către liderii politici români din Ardeal. De exemplu el afirmă că, națiunea ca și concept a suferit trecerea de la sensul de „națiune română din Transilvania și Ungaria” la cel de națiune română ca un întreg unitar (p. 99). Concluzia la care ajunge autorul, face referire la faptul că fiecare organism politic, în funcție de idealurile sale și de contextul istoric își crează propriul discurs și oferă acestor concepte propriile semnificații.

Demersul lui Sorin Radu, ”Internaționalism și Principatele Române: O perspectivă asupra discursului politic al social-democraților români din Ungaria (1917-1918)”,  prezintă un interes aparte, deoarece autorul se apleacă asupra unei grupări politice ce a trebuit mereu să jubileze între internaționalism și susținerea idealului național. La o analiză a istoriografiei comuniste ce face referire la momentul Marii Uniri, autorul observă faptul că social-democrații care au susținut sau au participat la realizarea unirii, erau considerați până la 1960 „deviaționiști de dreapta” sau „vânduți intereselor burgheze” (p.119-120), pentru ca odată cu generația istoricilor Mușat și Ardealeanu să se ajungă la concluzia că „proletariatul, socialiștii români se aflau în primele rânduri ale luptei pentru unire”(p. 122). La finalul studiului autorul concluzionează afirmând că alăturarea socialiștilor efortului pentru realizarea unirii, le-a conferit acestora un prestigiu aparte în perioada interbelică cu atât mai mult cu cât acest efort a fost depus în ciuda internaționalismului afișat.

„Mediile politice britanice și problema românească (1918-1920)„ studiul lui Sorin Arhire, este o introspecție în discursul și atitudinea, diplomaților, în general, britanici, asupra evenimentelor din Transilvania la sfârșitul războiului și în timpul tratativelor de pace. Evenimente marcate de intervenția trupelor române în ungaria, negocierea graniței cu vecinul vestic sau a statutului minorităților. Exceptând anumit articole din presa Londoneză, care iau oarecum partea Ungariei, autorul afirmă că mediile politice și diplomatice, care nu încape îndoială, cunoșteau mai bine situația țării noastre și interesele regatului în zonă, au susținut cauza României (p. 193-194).

Principiile și acțiunea președintelui american Woodow Wilson au fost studiate și analizate în diverse studii și dintr-o multitudine de perspective astfel că studiul lui Daniel Mihai Melinte greu poate să impună un unghi diferit de analiză.

Studiul lui Attila Varga „Morile de vânt ale zeilor: Momentul 1918 și implicațiile sale în lumina unor surse francmasonice edite și inedite”, deși prezintă prin titlu o nuanță de inedit, face în cea mai mare parte o analiză a cărții istoricului francez de origine maghiară François Feijtő „Requiem pour un empire défunt: Histoire de la destruction de l`Austriche-Hongrie”. Lucrare în care autorul subliniază implicațiile și rolul lojilor francmasonice în reconfigurarea granițelor europei la sfârșitul războiului. Cu toate acestea demersul este unul deosebit de important mai ales prin prisma faptului că aduce în discuție surse noi valorificate de o metodologie specifică.

Dincolo de o serie de minusuri pe care le contabilizează unele articole, lucrearea de față merită atenția cuvenită datorită faptului că propune o temă și o metodologie nouă de analiză, demonstrând că imaginea despre un eveniment din trecut poate fi mereu actualizată și îmbunătățită.