Indignare și stupefacție

Aioanei D. Alexandru

Facultatea de Istorie, U.A.I.C.

În plin scandal despre reorganizarea administrativă și modificarea constituției, când se pare că nici unul dintre proiecte nu se bucură de sprijinul dorit, și pe deasupra, nici Curtea Constituțională nu este de acord în totalitate, președintele vine cu un nou scandal de presă. De data aceasta domnia sa, a reușit să pună presa pe jar cu un subiect care nu a fost deloc considerat de către istoriografie, cel puțin după ’90 ca fiind unul fierbinte sau controversat. Istoricii s-au pronunțat oarecum în unanimitate aspra evenimentelor care au dus la tragicul 30 decembrie 1947. Însă președintele țării, care după imaginile de la B1TV, citește istoria doar din revista „Historia”, a reușit să uimească și să surprindă opinia publică cu declarații care au depășit până și ridicolele teorii comuniste, ce au făcut carieră din a denigra imaginea monarhiei. Atacat din toate părțile, cu proiectele respinse de majoritatea partidelor și cu o imagine în scădere, președintele nostru a început să predea lecții de istorie pe la televiziuni marginale și să ne învețe cum să ne așezăm valorile. Cred că dumnealui dorește ca în locul Principesei Margareta să o punem pe Elena Băsescu, infatuată, lipsită de cultură și de multe altele, în locul Principelui Radu să-l punem pe Blejnar și ai lui interlopi de la vămi și din porturi, în locul Regelui să-l punem pe el care a disprețuit și a aruncat cu noroi în propriul popor. Nu în ultimul rând, cred că Traian Băsescu dorește ca în locul Casei Regale, care de ani buni sprijină UNITER-ul să punem familia Prigoană, îndeosebi pe Silviu Prigoană care dorea să-i taie pensia maestrului Radu Beligan pentru cumul de funcții.

A discuta despre anul 1947 și plecare Regelui este banal, și nu vreau să intru în jocul președintelui. Lucrurile sunt cunoscute și în mare parte clarificate. Nu trebuie să uităm când vorbim de acele vremuri de Armata Roșie ocupantă, de Gărzile Patriotice ale lui Bodnăraș, de miile de studenți care înfundau pușcăriile și care erau pregătiți pentru a fi sacrificați pe altarul revoluției socialiste dacă regele nu abdica. Pe lângă acestea nu trebuie să uităm de occident, de Marea Britanie și de Churchil care, din teamă că Statele Unite vor câștiga o mare influență în Europa, s-a grăbit să împartă în octombrie 1944 Europa de Est între el și Stalin. Nu trebuie să uităm că, plecat la Londra la nunta actualei Regine a Regatului Unit, sondând puterile vestice a fost sfătuit cu diplomație să reziste cât poate. Istoricii ani la rândul au petrecut o mare parte din viața lor prin arhive și biblioteci pentru a trasa prin cărți și articole de specialitate reperele acelei perioade, dar se pare că munca lor a fost inutilă din moment ce unii au revelații.

Atunci când privim la Regele Mihai, la Casa Regală și la Președintele Traian Băsescu și Președinție avem în față două simboluri. Primul este simbolul unității românilor, al modernizării, al principialității, al modestiei, al onoarei, al bunului simț, este simbolul unui trecut la care nu de puține ori ne uităm cu admirație și cu nostalgie. Al doilea este simbolul marinarului educat pe valuri, al clanurilor mafiote, al domnișoarelor, blonde sau nu, de „succesuri”, al parvenitismului, ignoranței, perversității, disprețului. E problema noastră pe cine alegem, la cine ne raportăm, pe cine luăm ca exemplu. Primul, după ce i s-a interzis să intre în țară, după ce a fost săltat de poliție de pe aeroport acum este făcut laș, om al rușilor, trădător de țară. Al doilea, înconjurat de oameni cu ceafa groasă, interlopi, traficanți de arme, corupți, analfabeți, mahalagii, este lăudat de unii care pentru curajul de a spune în sfârșit adevărul. Judecați dumneavoastră.

Din perspectiva adevărului istoric, așa relativ cum este el, Traian Băsescu a făcut declarații total greșite și lipsite de orice temei. Dar cum rămâne cu protocolul, cu postura de șef al statului, cu imaginea președinției? Este îndreptăți un șef de stat să facă declarații de genul acesta? De câte ori Sarchozy a declarat pe la posturi de mâna a treia că Napoleon a fost trădător de țară pentru cei 7000000 de francezi morți în Rusia? Nu știu ce scop politic are această declarație a președintelui, dar nu cred că a fost o inițiativă prea abil construită. Ar fi putut să-și manipuleze și să-și mintă în continuare alegătorii, cititori de Cancan, Libertatea și alte reviste culturalizatoare, prin alte mijloace decât atacul asupra istoriei țării al cărei imagine și ale cărei simboluri trebuie să le apere.. După ce a tăiat salariile profesorilor, cercetătorilor în istorie acum le spune și cum să scrie despre trecut. Nu știm la ce să ne așteptăm de la actualul președinte, poate ne pregătește și un manual de istorie unic, unde scoatem pe Brătieni, pe Maniști, și așa erau P.D.L.-iști și îi punem pe Gheorghe Flutur, Blaga, Udrea, Blejnar, Elena Băsescu. Sunt salutare atitudinile luate de jurnaliști, de oamenii de cultură și de istorici, a venit momentul ca o parte din ei să-și spele păcatele colaborării cu actualul regim. Cu toate acestea aștept reacții și mai vehemente și din partea altor persoane mult mai influente (foto http://student-la-istorie.blogspot.com/2011/04/regele-mihai-aprilie-1992-amintiri.html).

 

Un document inedit despre infiintarea detasamentelor de pioneri

Alexandru D. Aioanei

Facultatea de Istorie, Univ. „Al. I. Cuza”

Cu toții am citit sau ni s-a povestit de către parinți despre detasamentele de pioneri. Dar cine au fost pionerii? Când au fost înființați? Ce reprezintă cravata? Sunt o serie de întrebări la care cu greu putem răspunde, istoricii nu s-au aplecat încă asupra acestor organizații de masă, cu un profil specific. În continuare prezentăm un document inedit, care conține instrucțiunile de înființare al detașamentelor de pioneri. Pe lângă aceste informații, în document, mai este prezentat ceremonialul care se impunea a fi urmat la ședințele de înființare al detașamentelor (foto http://www.adevarul.ro).

Uniunea Tineretului Muncitor

Județeana Iași

Instrucțiuni

În legătură cu crearea primelor detașamente de pioneri din țară și organizarea activității lor

Organizarea pionerilor în R.P.R. a devenit un fapt împlinit. Sarcina dusă de partid în fața U.T.M. a început să fie aplicată.

Până la sfârșitul anului școlar rămânând mai puțin de două luni, C.C. al U.T.M. a hotărât să se înceapă în țară – în toate Județenele – crearea detașamentelor de pioneri într-un anumit număr de școli.

Tovarășii care până acum s-au ocupat cu munca cu pionerii în județene, pe baza celor prevăzute în prezentul instructaj, vor întocmi planul de muncă al secției de pioneri până la sfârșitul anului școlar.

Crearea detașamentelor de pioneri se va face până la 20 mai.

Biroul Județean U.T.M. ca și organizațiile Județene de partid vor trebui înconștiințate de probleme cuprinse în acest instructaj.

1. Cu sprijinul organizației de partid se va ține o ședință cu secția de Învățământ de pe lângă Sfaturile Populare. În această ședință se va cere convocarea tuturor directorilor școlilor elementare și cu ciclul complet din localitate, cărora să li se prelucreze importanța Organizațiilor de Pioneri, legăturile dintre școală și U.T.M. în problemele pionerilor precum și sprijinul pe care corpul didactic trebuie să-l dea organizațiilor de pioneri.
2. Pe baza instrucțiunilor primite, Secția de Pioneri din județeana respectivă va fi întărită cu cadre voluntare care vor fi instructori de pioneri. Instructorii aleși pentru munca în școli se vor repartiza la fiecare județeană astfel:

Din partea Județenei va exista câte un instructor superior pentru fiecare școală în care creem detașamentul de pioneri.

Din partea organizațiilor U.T.M. din școlile cu ciclu complet în care vom crea organizații de tineret va exista câte un instructor pentru fiecare din clasele IV, V, VI, VII.

În școlile elementare, pentru fiecare din clasele IV, V, VI, VII, se va desemna un instructor de pioneri din organizația U.T.M. cea mai apropiată de școală.

Instructorii vor trebui să fie elemente verificate. Acestora să le placă munca cu copii.

Instructorii superiori vor menține legătura cu directorii la toate problemele, iar instructorii de detașamente numai cu diriginții claselor respective.

1.  Responsabilul Secției de pioneri, va prelucra instrucțiunile primite cu toți instructorii de pioneri deodată.
2. Se va convoca de către Directorii școlilor o ședință cu părinții copiilor, în care se va prelucra importanța organizației de pioneri și rolul ei în educarea copiilor.
3. În orele instructiv-educative pe clase, se va prelucra de asemenea despre importanța organizației de pioneri, folosind un material documentar pentru vorbitori:

a)      Discursul tov. Gh. Florescu rostit la ședința Festivă de la Giulești.

b)      Articolul tov. Gh. Florescu din Scânteia Tineretului Nr. 1416

c)      Articolul tov. Petre Lupu din Scânteia Tineretului Nr. 25

d)     Broșura „Organizația Pionerilor de V.I. Lenin”, de C.V. Voronosov apărute în editura Tineretului.

La sfârșitul expunerii se va citi telegrama pionerilor din Capitală adresată tov. Stalin publicată în Scânteia Nr. 1450 din 3 Mai. Se va arăta de asemenea, copiilor că pentru a deveni pioneri, trebuie să îndeplinești anumite condiții și că acei ce doresc să devină pioneri se pot adresa printr-o cerere de înscriere instructorului de pioneri din școala respectivă.

1. Cererile strânse vor fi discutate cu diriginții și cu copii din școală, apoi colectivul de instructori din școală hotărăște cine poate fi pionier, prezentând propunerile Secției Județene de Pioneri.

În același timp se va pregăti organizarea „Colțului Pionerului” din școală (pe sală, într-o clasă, etc.)

1. Ședința festivă pe școală se va convoca într-o zi de sărbătoare de preferință dimineața. La ședință vor trebui să ia parte directorii și diriginții claselor, părinți și copii ce devin pioneri, reprezentanți ai organizațiilor de partid, reprezentanți ai U.T.M. , copii de școală, colțul pionerilor.

Ședința va avea loc în curtea școlii. Școala va trebui pavoazată cu cu portrete, lozinci, flori și verdeață.

Copii care vor deveni pioneri se vor așeza în careu în fața a II drapele desfășurate, unul roșu și unul al R.P.R.-ului, ceilalți copii (colegii lor vor sta înlături împreună cu restul invitaților. Ședința se deschide cu imnul R.P.R. intonat de corul școalei și se închide cu imnul F.M.T.D., […] cu alt cântec tineresc, vorbește apoi reprezentatul U.T.M.-ului, apoi secretarul organizației U.T.M. din școală sau un alt delegat de la Jud. (U.T.M.) despre organizația de pioneri. În încheierea el citește angajamentul pe care pionerii îl repetă în cor (lozinci).

Se trece apoi la înmânarea cravatelor de pionier și steagul detașamentului de către reprezentantul P.M.R sau reprezentatul U.T.M.

Înmânarea cravatelor de pioneri se face în felul următor:

–          Copii așteaptă în poziție de drepți.

–          Cel ce dă cravata merge în fașa copilului i se adresează cu deviza pionerilor la care copilul răspunde, îi înoadă cravata , primind angajamentul  asumat de pionier și îl felicită. După înmânarea cravatelor se dă cuvântul unui pionier care își ia angajamentul în numele tovarășilor săi, după care va lua cuvântul un părinte al unui pionier, care își va exprima bucuria că fiul său devine pionier.

Se dă cuvântul reprezentantului P.M.R. care vorbește despre grija partidului pentru copii, despre sarcina U.T.M. de-a conduce pionerii și-i solicită pe pioneri

1. După ce a avut loc ședințele festive pe școli, se va organiza într-o sală s-au într-o grădină, un festival pentru sărbătorirea pionerilor din localitatea respectivă. Festivalul va fi dat de copii, vor fi invitați să participe personalitățile orașului. La festival va lua cuvântul reprezentantul partidului după care v-a urma un festival artistic…
2. În fiecare școală unde avem organizații de pioneri se va șine în fiecare clasă ședințe de grupă a pionerilor pentru alegerea conducătorilor pe grupe.
3. După alegerea conducătorilor de grupe de vor convoca o ședință a departamentului pentru alegere și responsabilul de gazetei de perete aleși de pioneri și de conducătorii grupelor.

Instructorii detașamentelor fac parte de drept din colectivul de conducere al detașamentului.

1. Dintre instructorii pe clase, secția Județeană de Pioneri v-a desemna un singur instructor al detașamentului, ceilalți instructori vor ajuta în munca detașamentului, iar atunci când numărul pionerilor din școală reușește să formeze alte detașamente, ei vor deveni instructori pe lângă acestea.
2. 12.         Colectivul de conducere al detașamentului întrunește și-și întocmește planul de muncă pe care-l pune în cadru cu planul de muncă al școlii…. Planul de muncă al detașamentului va fi discutat apoi în adunarea detașamentului.
3. Pe baza planului de muncă al detașamentului, fiecare grupă își întocmește planul său propriu de activitate.
4. Planul de muncă al detașamentului v-a trebui să aibă următoarele obiective:

a. toți pionerii vor trebui să-și însușească temeinic materialul predata și fiind cei mai activi în cercurile de meditație existente pe școală ajutând în muncă pe colegii lor.

b. redactarea până la 1 iunie a gazetei de perete a detașamentului pionerilor.

c. organizarea unei excursii în ziua de 29 mai în apropierea orașului.

d. organizarea a câte un cerc științific de detașament ca de exemplu:

– Cerc de geologie

-Cerc de geografie

-Cercul naturaliștilor

-Cerc de istorie, etc, care vor funcționa în timpul verii.

e. participarea efectivă a pionerilor la serbarea de sfârșit de an din școala respectivă pe baza unei îndrumări ce se vor trimite de comun acord cu M.I.P.

1. Până la primirea de noi instrucțiuni pentru fiecare județeană rămâne valabil prezentul instructaj.

Lozinci

1. Trăiască I.V. Stalin, marele conducător al popoarelor, prietenul cel mai apropiat al copiilor din întreaga lume.
2. Trăiască Uniunea Sovietică țara Socialismului victorios în care trăiesc copii cei mai fericiți din lume.
3. Trăiască Partidul Muncitoresc Român Conducătorul luptei Poporului Muncitor, pentru viitorul luminos și strălucit al copiilor din țara noastră.
4. Trăiască Uniunea Tineretului Muncitor Organizație Unică Revoluționară a Tineretului Muncitor din Republica Populară Română.
5. Oameni ai muncii! Să luptăm cu hotărâre împotriva imperialismului Anglo-American care printr-un nou războiu urmărește distrugerea vieții și a fericirii copiilor noștri.
6. Pioneri! Urmați exemplul pionerilor Sovietici și pregătiți-vă să deveniți devotați scumpei noastre patrii Republica Populară Română.

Arhivele Naționale Iași, Fond Comitetul județean de partid, Dosar 76/1948, f. 4-6.

 

Prelecțiuni istorice junimiste despre istoria națională Gheorghe Panu și A. D. Xenopol II

Cernică Simona

Facultatea de Istorie, Univ. „Al. I. Cuza”

Când apar Convorbirile Literare, istoria românilor se înțelegea ca o preamărire exagerată până la ridicol a neamului, așa încât se deservea cauza națională.

Gheorghe Panu combătea de pildă tezele despre distrugerea dacilor de către romani și despre retragerea în munți a populației romanice de la stânga de Dunăre în timpul invaziilor barbare, teze menite să dovedească originea pur romană a românilor. Împotriva Junimii și a lui Panu în special, s-au ridicat firește toți acei care monopolizau patriotismul zgomotos, se intitulau singuri buni români și erau călăuziți în isterie de sentimente, fără preocupare de cunoașterea adevărului.

În cursul anilor 1870-1878, Xenopol publică în Convorbiri o încercare de sinteză, intitulată Studii asupra stării noastre actuale, Făcea observația că până la începutul secolului XIX-lea, România a fost în perioada medievală a istoriei sale, când rolul principal îl joacă politica, adică raportul de putere, iar nu factorii economici și culturali.[1]

Formele noi politice ca și cultura zicea Xenopol le-am împrumutat de-agata din Apus. Pe când apusul și-a găsit singur formele necesare dezvoltării sale pe toate tărâmurile noi am fost ucenicii lui. Xenopol exprima astfel ideea dragă Junimii că împrumutasem de aiurea niște forme nepotrivite cu fondul nostru.

Mihai Eminescu era un înfocat iubitor al trecutului românesc. Dar mai mult poet decât istoric își făcuse despre acel trecut o imagine mai mult romantică decât documentată. Panu ne spune că odată cu imaginația lui Eminescu proiectase asupra lumii vechi o aureolă mistică, adevărul istoric nu-l mai interesa și nici nu l-ar fi admis, oricât de documentat, odată ce ar fi fost potrivnic  granițtelor lui.[2]

Xenopol mai spunea faptul că ținta străduințelor românești, trebuie să fie de a contribui la civilizația europeană cu un aport specific izvorât din ființa neamului românesc. Dar pentru aceasta trebuie cunoscut trecutul în toate ramurile evoluției sale drept, instituții, literatură, artă, pentru ca din pătrunderea sufletului colectiv românesc să poată răsări o contribuție caracteristică la cultura mondială.

Această idee o exprimase Xenopol și în darea de seamă ce făcuse În Convorbiri la 1870 Cronicii hușilor, a învățatului episcop Melchisedec. Nu contează spunea el înșirarea cronologică a domniilor și războaielor ci cunoașterea vieții colective a întregului popor în toate manifestările ei.[3]

Istoria adevărată este înțelegerea deplină și rațională a fenomenelor generale din viața poporului. Acesta este scopul final al studiilor istorice. Dar cu toată pornirea lui spre generalizzare, Xenopol era un istoric serios și  de aceea adaugă că pentru atingerea scopului trebuie cercetări prealabile în arhive singurele care pot da temeiul documentar, indispensabil construcției plănuite[4].

Astfel Xenopol arată care sunt bazele cercetărilor istorice serioase. Mai întâi amănuntele și apoi sintezele. Monografiile documentate sunt verigile fară de care nu se poate reconstrui lanțul evoluției unui popor.

Dovadă că acestea sunt concepțiile lui A D. Xenopol, se vede și din criticile făcute în Convorbiri  despre manualele de istorie a românilor. El denotă tendința de a preamări o cauză, un grup sau o persoană, fară a cerceta documentale sau înlăturând pe acele care contrazic teza[5].

Prin opera și prin activitatea sa, A. D. Xenopol a fost o prezență cu autoritate în spațiul public și a impulsionat sfera de lărgire a acestui spirit public. S-a angajat într-un dialog de acest tip pe cele mai variate subiecte,  dând astfel expresie intelectualului de tip european, De fapt Xenopol aidoma gânditorilor români, creatori de școală și ctitori ale unor discipline au excedat cadrul strâmt al Unuversităților. Xenopo leste o personali tate fondatoare, fiindcă prin opera sa Istoria românilor în Dacia traiană  a așezat studiile istorice pe criterii științifice.

Ca  părticică din societatea Junimea cum scrie I. Negruzzi[6], iar în Amintiri de la Junimea îl descrie cel mai iubit și mai alintat copil al junimii, Xenopol a emersa conduita civică și spiritul de dezbatere publică în cadrul junimii. Acolo s-au dezbătut public problemele culturale și sociale din epoca de după 1860, ortografia și limba, organizarea unor conferințe prin care să răspândească la publicul larg cunoștințe din variate domenii necesare în regenerarea spiritului public. Junimea a reprezentat un veritabil spațiu public. Maiorescu îl descoperă pe Xenopol, elev fiind în institutul Academic din Iași. Pentru că îl aprecia foarte mult și investind încredere în el, deseori tânărul elev intra în casa profesorului iar acesta îl  propune lui Xenopol ca bursier al Junimii la Berlin pentru studiul istoriei și filosofiei.

În 1871 reîntors de la studii din străinătate cu două doctorate în filosofie luat  la Berlin și unul  în drept susținut la Gissen a fost acceptat în societatea Junimea, o societate care cu nedreptul a fost numita societate de admitere mutuală, fiindcă societate în care membrii să se sfâșie mai mult unii pe alții prin critica lucrărilor lor, decât Junimea nu cred ca să fi fost pe lume[7].

Xenopol aduce istoria în spațiul public, orice intervenție pornește  de la date sau evenimente istorice. El a intuit că  istoria națională numai poate rămâne prizonieră între zidurile universităților.. O anumită influiență a militantismului istoricilor francezi este vizibilă în conduita profesorului ieșean și cum s-a spus Xenopol e un combativ din necesitate.

Concluzie

 

                   A scrie istoria noastră. Astfel își definea Xenopol de la început, scopul vieții decis să nu-și cruțe  eforturile pentru împlinirea lui. Studiile de filosofie, drept, econmie politică, fură deci serviciile acestui scop alături de alte ramuri necesare unui bun istoric. Audiindu-i pe Ranke, Mommsen, Curtius, Stendhal, el și-a însușit tehnica și instrumentele de lucru , pentru ca întors in patrie,- plecat în Germania cu bursă cum am mai vorbit pe parcursul cercetării-, să poată continua studiul aplicat la istoria națională pe cont propriu. Calificarea juridică i-a asigurat pentru un timp mijloacele de trai luându-i totodată ochirea istorică.

Profesoratul la Universitatea din Iași i-a oferit apoi posibilitatea de a se ocupa sistematic de istoria românilor. Junimea a jucat fără îndoială un rol important în această orientare. Pentru studiul istoriei și al filosofiei îl trimisese ea la Berlin, iar dacă Xenopol a preferat să urmeze   dreptul în locul istoriei, aceasta se explică nu numai prin îndemnurile venite din familie ,  o familie numeroasă care aștepta sprijin substanțial, ci și prin convingerea nutrită de cărturar că un istoric nu se poate dispensa de studiul dreptului.

De la Junimea, spiritul meu primi multe și numeroase îndemnuri, –recunoaște Xenopol adăugând, că de mare ajutor i-a fost critica adresată scrierilor sale istorice. Când proclamă supremația adevărului în istoriografie , el preia un cuvânt de ordine al Junimii, ca și atunci când decide să observe o măsură justă în toate. Totuși raporturile cu acestă societate, foarte cordială la început aveau să sufere alterări grave, până la ruptură și vindictă.

Din 1868, cum rezultă din corespondența cu I. C. Negruzzi, și pâna la 1892 data ultimei colaborări  la Convorbiri Literare, Xenopol a participat într-o măsură variabilă și în forme diverse la activitatea distinsei societăți.

Entuziasmul, erudiția și multeralitatea lui A. D. Xenopol au aflat la Junimea un plasament dintre cele mai rodnice. De la început istoricul impune prin orizontul larg și prin seriozitatea studiolo sale, îndreptate în atâtea direcții, încât G. Panu n-ar fi știut să spună care dine le îl va reține până la urmă. N-a existat problemă importantă care să intereseze epoca și pe care Xenopol să n-o fi abordat: reforma instituțiilor, direcția spiritului public, dezvoltarea social-economică, învățământul etc, toate supuse discuțiilor de cenaclu și reflectându-se apoi în Convorbiri.

            Studiile despre cultura națională prezintă cel mai mare interes pentru istoria culturii indicând un larg registru de preocupări.

Dacă în cazul lui A. D. Xenopol era greu de prevăzut direcția în care se va impune, cel ce se anunța de la început ca istoric, fiind și îmbrățișat ca atare la Junimea, a fost Gheorghe Panu, vădind o curiozitate științifică și o remar cabila forță de cuprindere în operele pe care le-a elaborat. Istoricul condamnă drastic mistificările subliniind importanța cercetărilor de istorie națională și seriozitatea cu care acestea se cuvin efectuate, nu fără ironii, la adresa istoricilor contemporanei, ironii pe care singur le califică drept o concesie, făcută Societății în care avea să citească lucrarea. Ca și A. D. X enopol G. Panu  a avut cu Junimea , relații, de pace și de furtună, dezamăgiri și critici/

În concluzie acești doi mari istorici pe care Junimea i-a dat dar tot ea i-a și  făcut să sufere poate mai mult decât meritau, au rămas și vor rămâne mereu,  unii dintre cei mai de seamă istorici pentru cultura și istoria națională.

---

[1] A. D. Xenopol, Studii asupra stării noastre actuale în Convorbiri Literare,  nr. 1, Iași, an 1870, p.1

[2] Gheorghe Panu, op. cit., în Convorbiri Literare,  nr. 4, Iași, an 1872. p. 56.

[3] Ibidem.

[4] A. D. Xenopol, Cultura națională în Convorbiri Literare, nr.  17, Iași, an 1878, p. 216.

[5] Ioan. C. Felitti, Istoria națională la Convorbiri Literare în Convorbiri Literare,  nr. 4, Iași, an 1927. p. 77.

[6] I. E. Torouțiu, Scrisori din anii 1890-1934 în Studii și documente literare, vol. III, 1932, Institutul de arte grafice Bucovina, București, p. 364.

[7] A. D. Xenopol, Istoria ideilor mele în Studii și documente literare, vol. IV, București, p. 338.